„În căutarea tărîmului izbăvitor” – Povestea rușilor staroveri, între memorie, cercetare și identitate
În ediția de astăzi a emisiunii Comunități Etnice/Ruși Lipoveni, relatăm de la o manifestare culturală organizată, la Iași, nu demult, în incinta restaurantului „Arnia”, eveniment organizat de către reprezentanții Comunității Rușilor Lipoveni din România împreună cu cei ai Comunității Rușilor Lipoveni din Iași.
Articol editat de Maria Constantin, 23 aprilie 2025, 17:30 / actualizat: 30 aprilie 2025, 9:20
În cadrul manifestării, într-o primă secțiune, au fost comemorați slaviștii Ilie Danilov (1946-2012) și Mihail Marinescu (1927-1995).
În a doua parte a evenimentului a fost lansat volumul – „În căutarea tărîmului izbăvitor”. Schițe pentru o istorie a rușilor lipoveni din România, Partea I – Bucovina, Moldova și Țara Românească, carte editată cu sprijinul financiar al Comunității Rușilor Lipoveni din România, semnată de către prof. univ., dr. în Filologie, Leonte Ivanov, șef al Catedrei de Slavistică „Petru Caraman” din cadrul Facultății de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Cartea a văzut lumina tiparului – în anul 2021 – la Editura Doxologia din Iași, respectiv Editura Comunității Rușilor Lipoveni din România.
Cercetarea domnului profesor Leonte Ivanov ne-o prezintă, astăzi, în emisiunea Comunități Etnice/Ruși Lipoveni profesor Antonio Patraș de la Catedra de Literatură Română „G. Ibrăileanu” din cadrul Facultății de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi. Profesor Antonio Patraș ne vorbește despre activitatea academică a domnului profesor Leonte Ivanov, cu accent pe capacitatea acestuia de a găsi, cu pricepere și răbdare, amănunte surprinzătoare despre trecutul istoric al staroverilor.
Antonio Patraș susține că profesorul Leonte Ivanov este unul dintre cei mai mari traducători – din rusă în română – pe care-i aveam, pentru ca după toate acestea să ne prezinte cercetarea cărții: „În căutarea tărîmului izbăvitor”, oferindu-ne explicația titlului, susținând că:
„Cercetarea de față ilustrează toată povestea rușilor staroveri de la plecarea lor din patria mama”, amintind că „e povestea omului exilat pe Pământ”.
Apoi, Domnul profesor universitar, dr. în Filologie, Antonio Patraș ne spune că reconstituirile pe care le țese autorul în cartea de față sunt senzaționale, palpitante, vorbindu-ne despre localitățile din ținuturile locuite de români pe care le-au întemeiat rușii staroveri, dar amintind și despre domnitorii – străini sau români – care erau la cârma țării, aceștia fiind foarte îngăduitori acceptând ca aceste comunități starovere să se stabilească pe meleagurile locuite de români.
De asemenea, mai aflăm povestea călugărilor de la Fântâna Albă care pleacă în căutarea unui mitropolit, scenă atât de reală și frumos surprinsă în paginile volumului despre care vorbim… În căutarea tărîmului izbăvitor.
Mai aflăm amănunte și despre câteva mărci identitare ale staroverilor, norme care au ținut vie în sufletul acestora credința strămoșească, iar, în acest context profesorul Antonio Patraș susține:
„Ați păstra credința veche, a fi atașat de trecut este o formă de inerție spirituală; fără credință, fără tradiții, fără obiceiuri existența omului contemporan este precară, e fără valori”.
În finalul discursului, cu referire la volumul care constituie subiectul ediției de astăzi a emisiunii noastre, prof., dr. în Filologie, Antonio Patraș ne spune că a fost fascinat de un interesant dialog epistolar, atenție, între un negustor ieșean și scriitorul Lev Nikolaievici Tolstoi, spunându-ne că modul de descriere al autorului a dat naștere la pagini eseistice palpitante, pentru că Leonte Ivanov nu scrie pe aceste file doar despre rușii staroveri, ci despre noi toți, despre trecutul nostru istoric.
Concluzia pe care o trage prof. Antonio Patraș este aceea că – „prof. Leonte Ivanov este un istoric literar cu pasiunea cuvântului”.
Pentru că un capitol al cărții – În căutarea tărîmului izbăvitor – se intitulează În umbra vechilor zidiri… încheiem prin câteva fraze pe care le găsim pe coperta a IV-a a volumului, stârnindu-vă, astfel, interesul citirii cărții:
„Schiturile și mănăstirile de rit vechi din Principatele dunărene nu s-au bucurat până în prezent de atenția vreunui istoric ori teolog, n-au fost prinse în ghiduri și albume și, în genere, puțini sunt cei ce au auzit de existența lor și le-au trecut pragul. Și totuși, multe dintre ele ascund povești dintre cele mai interesante, au cunoscut ani de înflorire și momente de cumpănă, în tihna zidurilor acestora s-au scris, s-au copiat și tipărit cărți, e drept, în rusă și slavonă, s-au pictat icoane și, mai presus de toate, s-au înălțat rugi către Cel Premilostiv, întru binele truditorilor din această parte de lume.Câteva dintre așezăminte și-au închis de nevoie porțile în anii regimului comunist, altele au supraviețuit sau au renăscut miraculos în deceniile din urmă și-și deapănă pe mai departe firul vieții. Acestor așezăminte, celor devenite trecut, ca și celor în care mai arde flacăra credinței, le sunt închinate rândurile de față”.
Un articol realizat de Dumitru Serban
