Astăzi povestim despre imaginea țiganilor în literatură, subiect pe care-l prezentăm cu regretatul profesor universitar, doctor în filologie, Nicolae Crețu de la Catedra de Limba și Literatura Română a Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași.
Concret, în deschiderea emisiunii povestim despre – imaginea țiganilor în literatura română și universală, cu accent, pe narațiunile – Regele celor două Sicilii și Lecția de limbă moartă, texte scrise de către scriitorul polonez Andrzej Kuśniewicz.
Așadar, pentru început, regretatul dascăl Nicolae Crețu, ne vorbește despre principalele opere literare în care apar personaje țigănești; una dintre acestea este și nuvela realistă Carmen, de Prosper Mérimée, apărută în anul 1845. Nuvela a devenit populară după ce a fost adaptată sub formă de libret de Henri Meilhac și Ludovic Halévy în anul 1875 pentru opera Carmen de Georges Bizet.
Mai apoi, aflăm amănunte despre alți scriitori (Doina Ruști, Federico García Lorca) și operele lor în care sunt personaje țigănești, cu accent pe Regele celor două Sicilii și Lecția de limbă moartă, texte scrise de către scriitorul polonez Andrzej Kuśniewicz.
Astăzi, povestim despre narațiunile Regele celor două Sicilii și Lecția de limbă moartă, texte scrise de către scriitorul polonez Andrzej Kuśniewicz. În cele ce urmează, aflăm amănunte concrete din firul narațiunii romanului – Regele celor două Sicilii apărut împreună cu Lecția de limbă moartă, la Editura Unuvers din București în anul 1998, cu o traducere și note de Olga Zaicik; Prefață și tabel cronologic de Constantin Geambașu; Postfață de Dorian Branea.
Mai aflăm detalii despre personajul principal al romanului Regele celor două Sicilii, un personaj deosebit cu un suflet de elită, un personaj creativ, dar care are și complexe; în toate acestea accentul cade pe scriptural, pe atmosfera pe care o creează stilistic autorul. Aflăm răspuns și la întrebarea – În ce constă creativitatea personajului? Imediat după ce aflăm amănunte despre toate acestea, regretatul dascăl Nicolae Crețu ne vorbește, pe scurt, și despre Lecția de limbă moartă, de Andrzej Kuśniewicz.
Referitor la cele două narațiuni despre care am vorbit, încheiem prin câteva cuvinte care aparțin criticului literar polonez Wacław Sadkowski: „Două romane despre dezagregare și moarte. La Belle Époque, care a durat până la începutul primului război mondial, se stinge. Se descompun, se frâng și dispar formele de existență, de cultură și morală ale secolului al XIX-lea, veacul marilor speranțe și al marilor deziluzii. Reconstituirea precisă a nenumărate detalii, episoade și realități ale vieții cotidiene din timpul monarhiei austro-ungare, ca parte integrantă a viziunii asupra prezentului, cristalizată fiind în imaginația și conștiința lui Kuśniewicz, descoperă în mod subtil cauzele și forțele motrice din spatele procesului care transformă trecutul în prezent”.
Un articol realizat de Dumitru Șerban
