18 Mai – Ziua Neagră a Tătarilor din Crimeea: 81 de ani de la Surghiunul din 1944

Comunitățile de tătari din România și diaspora comemorează, pe 18 mai, cel mai dureros moment din istoria poporului tătar: deportarea în masă a tătarilor crimeeni de către regimul stalinist, în anul 1944.

Articol editat de Maria Constantin, 19 mai 2025, 10:24 / actualizat: 19 mai 2025, 12:23

La 18 mai 1944, sub comanda dictatorului sovietic Iosif V. Stalin, întreaga populație tătară din Crimeea a fost deportată cu forța, într-o acțiune brutală de epurare etnică. În doar o noapte, femei, copii, bătrâni și bărbați au fost smulși din casele lor, îmbarcați în vagoane de marfă și trimiși în exil, fără apă, hrană sau condiții de trai minime.

Această călătorie a morții a durat între 10 și 12 zile, iar jumătate dintre cei deportați au pierit pe drum sau la scurt timp după sosire, din cauza condițiilor inumane. Supraviețuitorii au fost forțați să se stabilească în Uzbekistan, în zone deșertice și izolate. Abia în noiembrie 1986, tătarii au primit dreptul de a se întoarce în locurile natale, iar mulți dintre ei s-au reîntors în Crimeea.

După căderea comunismului, începând cu 1989, sute de membri ai comunității tătare din România obișnuiau să participe anual, pe 18 mai, la marșul comemorativ de la Simferopol. Începând cu anul 2014, din cauza instabilității politice din Crimeea, participarea fizică a devenit imposibilă, dar comunitățile tătare din România și diaspora continuă să marcheze această zi prin ceremonii religioase, marșuri simbolice și evenimente culturale.

Scriitorul de origine tătară Cengiz Dağci a redat în romanul său „Aceste ținuturi erau ale noastre” atrocitățile comise în acele zile prin vocea personajului Alim: „Pe bunicul Ceavit și pe Kaytaz i-au spânzurat de pomul de lângă geamie. 50 de oameni au fost împușcați. I-au strâns pe cei din sat în mijlocul câmpului…” – o mărturie tulburătoare a suferinței trăite de comunitatea tătară.

Deportarea tătarilor crimeeni a fost justificată de regimul sovietic prin acuzații de colaborare cu trupele naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, însă cercetările istorice au arătat că, în realitate, motivul a fost pur etnic: o epurare sistematică, similară cu cele practicate și astăzi în anumite regiuni.

Un articol realizat de Ghiulşen Ismail-Iusuf Radio Romania Constanta