Revelionul la armeni, sărbătoarea cu o poveste străveche
Încă din cele mai vechi timpuri, toate popoarele lumii sărbătoreau venirea Anului Nou cu fast, cu bucurie, cu serbări și mese îmbelșugate. În anul 2492 i.Hr. strămoșul armenilor Haik, fondatorul Armeniei, l-a învins pe titanul Bel în provincia Dzor și a adus libertate poporului său. Această stralucită victorie a avut loc în ziua de 11 august, zi care a devenit pentru armeni începutul unei noi ere de libertate și pace.
Articol editat de Maria Constantin, 8 ianuarie 2025, 15:46
Conform tradiției, vechiul calendar armean începea o dată cu victoria strămoșului Haik și de atunci armenii sărbătoreau venirea Noului An în ziua de 11 august, iar sărbătoarea se numea Navasard. Navasard este un cuvânt de origine sanscrită, nav însemnând nou și sard – an.
Cu ocazia sărbătorii Navasard se organizau serbări cu cântece și dansuri, întreceri sportive, sacrificii de animale, toate acestea fiind urmate de ospețe îmbelșugate. Toate festivitățile tradiționale aveau obiceiuri specifice, feluri de mâncare tradiționale și în plus o tradiție milenară de a le pregăti.
În Armenia sărbătorile de Anul Nou durau șapte zile. Cifra magică „7” se regăsea și în pregatirea mesei tradiționale de Navasard, când se impunea ca pe masa festivă să se găsească șapte feluri de preparate tradiționale, șapte feluri de deserturi specifice, șapte feluri de fructe uscate și șapte feluri de fructe proaspete. De asemenea, mesenii trebuiau să toasteze de șapte ori.
În perioada cuceririi romane, venirea Noului An se celebra pe 11 martie – ziua ce marca echinocțiul de primăvară și această sărbătoare de numea Kaghand. Cuvântul Kaghand-provine din latinescul „calendae”.
Strămoșii armenilor sărbătoreau prin mari manifestări intrarea într-un nou an și prin ritualuri săvârșite în temple. Casele erau împodobite cu șiruri de fructe uscate, atârnate de tavanul camerei principale. Pomul dedicat sărbătorii Kaghand era împodobit și el cu șiruri de fructe uscate, puse pe fire colorate.
În secolul al IV-lea, mai exact în anul 301, armenii au adoptat creștinismul ca religie oficială de stat și treptat s-a renunțat la sărbătorile precreștine ale Anului Nou – Navasard și Kaghand.
Deoarece popoarele lumii întâmpinau Noul An în momente diferite ale anului, ceea ce cauza dificultăți în relațiile economice și culturale ale armenilor cu celelalte țări, în secolul al XVII-lea, în urma unei hotărâri a Patriarhului Simeon din Erevan, armenii au început să sărbătorească sosirea Anului Nou, pe 1 ianuarie.
Anul Nou (în limba armeană Nor Dari) se sărbătorește în familie si cu prietenii. Se împodobește bradul cu globuri multicolore, beteala, ghirlande și alte decorațiuni și se dăruiesc cadouri familiei și prietenilor. Cu ocazia sărbătorii, se pregatesc mese festive cu feluri diverse și un desert tradițional denumit anushabur.
Este un desert asociat cu semnificația religioasă a trecerii în Noul An și nu lipsește de pe masa de Anul Nou și Crăciun. Se prepară din grâu fiert la care se adaugă fructe uscate, zahăr, apă de trandafiri, nuci, fistic, rodii, scortișoară și alte arome.
Urarea tradițională cu care armenii întâmpină Noul An este: Snorhavor Nor Dari!
La mulți ani 2025!
Un articol realizat de Rafaela Cazazian
