S-a împlinit o veche dorință: străzi din Baia Mare au fost numite după personalități maghiare
Străzi din Baia Mare au fost numite după personalități maghiare: au fost montate și plăcuțele cu noile denumiri pentru spațiile publice care poartă numele scriitorului Jókai Mór și al actorului Lendvay Márton, născut în oraș – a anunțat Pap Zsolt István, viceprimarul orașului.
Articol editat de Sterian Dan, 15 mai 2026, 08:00
Scopul redenumirilor a fost păstrarea patrimoniului istoric și cultural al orașului și cinstirea memoriei unor personalități importante pentru comunitatea locală – aprecizat viceprimarul. Consiliul local al reședinței județului Maramureș a adoptat în octombrie 2024 proiectul de hotărâre propus de UDMR în acest sens.
La acea vreme, Pintér Zsolt, președintele UDMR Maramureș, a declarat pentru agenția de presă MTI că străduța de sub Dealul Jókai va purta numele lui Jókai Mór, deoarece zona este cunoscută de comunitatea maghiară a orașului drept „Dealul Jókai” încă de la vizita scriitorului în Baia Mare, în 1876. O străduță de lângă teatru va purta numele actorului, cântărețului și regizorului Lendvay Márton.
Comunitatea maghiară din Baia Mare își dorea de mult timp ca străzile orașului să poarte numele unor personalități maghiare. După schimbarea regimului politic, în BaiaMare au fost acceptate puține denumiri de străzi în limba maghiară; dintre fondatorii coloniei artistice băimărene, doar Ferenczy Károly și Hollósy Simon au străzi care le poartă numele.
Printre planurile viitoare ale UDMR se numărăși atribuirea unor străzi numelor celorlalți fondatori: Iványi Grünwald Béla, Réti István și Thorma János. În mod similar, s-ar dori omagierea operei scriitorului Németh László, originar din oraș – a declarat anterior PintérZsolt.
La ultimul recensământ, în Baia Mare, cu o populație de 108.000 de locuitori, 8.713persoane s-au declarat de etnie maghiară. La intrările în oraș au fost montate în 2016 plăcuțe trilingve – în română, maghiară și germană – chiar dacă proporția comunității maghiare nu atingea nici atunci pragul de 20% prevăzut de legislația administrativă românească.
Un articol de Sebők Tímea
