Crăciunul și Boboteaza, celebrate în spirit armenesc la Roman

Comunitatea armeană din municipiul Roman a marcat, pe 5 ianuarie 2026, una dintre cele mai importante sărbători ale sale, prilej de comuniune, credință și păstrare a tradițiilor strămoșești.

Articol editat de Maria Constantin, 8 ianuarie 2026, 14:24

La sediul Uniunii Armenilor din România – Sucursala Roman, președintele filialei, medicul Emanuel Nazaretian, i-a reunit pe membrii comunității și pe simpatizanți pentru a celebra împreună Nașterea Domnului și Boboteaza, sărbători care, în tradiția Bisericii Ortodoxe Armene, sunt prăznuite în aceeași zi.

Cu acest prilej, a fost reamintită semnificația aparte a Crăciunului armenesc, celebrat după Anul Nou nu din respectarea calendarului iulian, ci ca urmare a tradiției primelor veacuri creștine, când Nașterea Domnului și Epifania erau celebrate împreună. În acest context, participanții au rostit urarea specifică armenilor: „Cristos S-a născut și ni S-a revelat!”, la care s-a răspuns „Binecuvântată este revelarea lui Cristos!”.

Seara a continuat cu participarea la Te Deum-ul și slujba de sfințire a apei (Agheasma Mare), oficiate de preotul Yeznick Torgomyan, alături de ipodiaconul Bogdan Aritonovici. Tineri și vârstnici au trăit momente de profundă încărcătură spirituală, exprimându-și recunoștința pentru binefacerile primite și bucuria de a petrece Crăciunul în comuniune.

După slujbă, membrii comunității s-au adunat la o masă festivă, pregătită cu bucate tradiționale armenești, așezate simbolic în formă de trifoi. Nu au lipsit fructele uscate, rodia, caisele, pâinea Gatah, dolma, tocănițele și desertul tradițional Anuș Abur, toate pregătite de gospodinele comunității. Atmosfera a fost completată de prezența bradului de Crăciun, sub care au fost așezate darurile pentru cei mai mici membri ai comunității.

Prin aceste momente de sărbătoare, armenii din Roman au demonstrat încă o dată că tradițiile, credința și identitatea culturală rămân vii și sunt transmise din generație în generație, Crăciunul și Boboteaza devenind, dincolo de semnificația religioasă, un simbol al unității comunitare.