Imaginea rromilor în literatura română prin narațiunea Faronii, de Ion Agârbiceanu

Faraonii, de Ion Agârbiceanu. Faraonii are în centrul acţiunii protagoniştii ţigani, care se confruntă cu încercările vieţii, lupta cu destinul, care uneori este de neacceptat pentru unii, fiind mult prea greu.

Articol editat de Maria Constantin, 6 februarie 2025, 14:25

Dacă în una din edițiile trecute a emisiunii noastre, am vorbit despre romanul Şatra, roman al lui Zaharia Stancu, unde am prezentat viaţa rromilor prin intermediul operei literare, în ediția precedentă am continuat incursiunea în labirintul literaturii române, vorbind despre o altă naraţiune. Aceasta se intitulează Faraonii, de Ion Agârbiceanu.

Dacă încă nu aţi apucat să lecturaţi această carte vă îndemn la lectură. Este o carte care te acaparează, care te prinde în mreje ca pe o nadă şi, te vei simţi stăpân în lumea ei, doar în momentul în care veţi citi ultima pagină. O dată cu finalul acestei naraţiuni, veţi constata încă o dată, de două ori, de n… ori, că viaţa nu a fost niciodată roz, că viaţa înseamnă sacrificiu, şi – până la urmă, moarte.

În deschiderea emisiunii am povestit despre – imaginea țiganilor în literatura română și universală, iar cel care ne-a vorbit este regretatul prof. univ., dr. în filologie, Nicolae Crețu de la Catedra de Limba și Literatura Română a Facultății de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași.

Apoi, am aflat de la regretatul profesor Nicolae Creţu, specialist în filologie, Catedra de Limba și Literatura Română a Facultății de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, că autorul romanului Faraonii, preotul Ion Agârbiceanu, a scris acest roman cu un respect deosebit pentru toţi oamenii. Concret, naraţiunea romanului este dramatică, irepresibilă şi prin citirea textului se vedea credinţa în destin a personajelor.

Mai aflăm amănunte despre acţiunea romanului, despre firul epic, întrepătrunderea planurilor, statutul personajelor, rolul pe care acestea îl joacă sau ponderea personajelor în structura epică. Rusalina rămâne personajul feminin, unic, memorabil al literaturii române, după cum ne spune regretatul profesor universitar, doctor în filologie, Nicolae Creţu.

În ultima secvență pe care am difuzat-o, am ascultat explicații despre titlul romanului. De fapt, de aici trebuia să începem dialogul, de la explicaţia titlului, dar, mi-am propus să nu livrăm răspunsul în mod direct, ci, să creăm suspansul lecturii, de aceea, cred că fiecare dintre dumneavoastră, vă puneţi întrebarea ce o fi însemnând – Faraonii?

Titlul este unul metaforic, şi se pare că, acesta trimite la priceperea de care dau dovadă unii rromi, în ceea ce priveşte stăpânirea unor meşteşuguri deloc uşoare. Faraonii reprezintă, urcuşurile şi coborâşurile… unde munca nu e altceva, decât, după cum putem constata „cântecul ciocanului pe nicovală”, un cântec aspru, obţinut cu trudă şi muncă, prin sudoare şi chiar, abandonarea ca om… aşa cum va face în final, Rusalina…se abandonează pe sine, căutându-şi fata, pe Florica….

Raportat la cele prezentate, conchidem prin cuvintele criticului literar George Călinescu din Istoria literaturii române de la origini până în prezent … „La Agârbiceanu discutarea problemelor morale formează ţinta nuvelei şi a romanului şi dacă ceva merită aprobarea neşovăitoare este tactul desăvârşit cu care acest prelat ştie să facă opera educativă, ocolind predica anostă”.

Un articol realizat de Dumitru Șerban