Popas de Sfintele Paști, la romii din Iași
În cea de-a doua zi de Paști, am făcut popas pe calea undelor acasă la romii din Iași. La microfonul emisiunii Viața Romilor au fost invitate Margareta Herțanu, președinte al Asociației ProRoma, și Mariana Ancuța, membră a asociației.
Articol editat de Andrei Cretoiu, 15 aprilie 2026, 08:12
Margareta Herțanu este originară din Comunitatea Romilor din Târgu Frumos și face parte dintr-o veche familie de negustori, iar Mariana Ancuța este o violonistă de excepție care are rădăcinile într-o vestită familie de lăutari din Ținutul Iașului – tatăl său, Jorj Ancuța, fiind unul dintre cei mai vestiți rapsozi populari ai țării.
De la invitatele noastre am aflat amănunte despre pregătirile din familie în ceea ce privește întâmpinarea marii sărbători a creștinătății – Învierea Domnului. Din păcate, astăzi nu se mai păstrează tradițiile ca altădată; dar cu toate acestea am deschis „cutia cu amintiri” și am povestit despre tradițiile și obiceiurile de altădată din perioada acestei frumoase sărbători, darși despre bucatele pregătite cu răăbdare și pricepere pentru sărbători.
Doamna Mariana Ancuța, violonist vestit al Iașului și nu numai, încă „mai poate cânta” și încânta publicul cu melodiile de altădată, dar și actuale, ne-a oferit de a ilustra acestă călătorie pe calea ocazia cu melodii vechi din repertoriul Tarafului de ieri, taraf pe care-l coordona vestitul rapsod popular Jorj Ancuța.
Doamna Margareta Herțanu, președinte al Asociației ProRoma din Iași, care este un om al terenului, ne-a adus secvențe din comunitățile de romi din Iași și nu numai, trăiri specifice perioadei Învierii Domnului, Sfintele Paști.
Spre final, ne-am îndreptat pașii spre doamna Elena Motaș, reprezentantul romilor în Instituția Prefectului Județului Iași, care a transmis pentru toți etnicii romi câteva gânduri, cu prilejul Învierii Domnului, atât în limba română, cât și în limba romani.
Poemul Înviere de toate zilele, de Lucian Blaga a fost cel mai bun final pentru această călătorie pe calea undelor:
„O Înviere e pretutindeni, pe drum
şi-n lumina deşteaptă.
Ochii mi se deschid umezi şi sunt împărat
ca fântânile din imperiul lutului.
Trecătorule, oricine-ai fi,
ridică şi tu peste mine mâna ta dreaptă.
Astăzi n-o să mai cert nicio fiinţă,
nici pietrele, nici oamenii, nici buruienile.
Sunt în mijlocul privighetorilor.
Învie străbunii?
Rugăciunea de-atâtea ori începută/ mi se sfârşeşte şi zic:
Tată, te iert că-n adânc,
m-ai semănat între brazdele lumii.
Ziua vine ca o dreptate făcută pământului.
Flori peste fire de mari
îmi luminează din larg –
aureole pierdute pe câmp de sfinţii trecutului”.
Un articol de Dumitru Șerban