6 Mai, Sărbătoarea Kıdırlez / Hıdırellez la tătarii şi turcii din Dobrogea
Această sărbătoare etno-culturală pre islamică, celebrată de popoarele turcice din Asia Centrală, Anatolia şi până înBalcani, îşi are originile în cultul dualității şi celebrării reîntoarcerii la viață și semnifică începutul verii, conform calendarului Gregorian, care împărțea anul în două anotimpuri: perioada dintre 6 mai și 8 noiembrie (186 dezile), considerată vară (i se mai spune „zilele lui Hızır”), iar între 9 noiembrie și 5 mai (179 de zile), zilele de iarnă sau „zilele lui Kasım”).
Articol editat de Sterian Dan, 6 mai 2026, 08:11
La baza denumirii sărbătorii stau cuvintele Hızır şi Ilyas, numele a doi eroi mitici, patroni astronomici ai vieții umane. Astfel, ziua de 6 mai simbolizează începutul verii și începutul anului agricol. Tradiţia spune că sărbătorirea Kıdırlez are loc în general la iarbă verde, la pădure, pe marginea apelor sau la cimitire. Există obiceiul de a folosi plante proaspete sau carne de miel în mâncărurile preparate cu această ocazie.
Se crede că mâncarea primului ied al verii aduce sănătate şi bunăstare. În această zi se prepară o ciorbă din carne de miel sau ied dreasă cu iaurt si ornată cu mentă proaspătă, turtele kalakay cu multă brânză, plăcinta creață cu brânză și diferite feluri dedulciuri. La modul general, în tradiția islamică, albul este simbolul purității, al speranței, al luminii şi strălucirii, verdele este simbolul renașterii, al vieții veșnice. Aceste culori fundamentale, apar din plinambele, în simbolistica sărbătorii Kıdırlez era numele acelui sfânt Kıdır, care într-un an secetos, s-a prăbușit pe altarul de rugăciune şi după moartea lui a început o ploaie dumnezeiască, roditoare, binefăcătoare. De asemenea, tradiţia spune că că profetul Kıdır (Kıdır Nebi) ajuta oamenii în cele mai grele momente de restriște.
Unele persoane îşi pun o dorință aprinzând un foc şi sar peste acesta pentru îndeplinirea dorințelor. In ajunul sărbătorii gospodinele frământă şi coc turte mici rotunde (kalakay), care în ziua sărbătorii sunt lăsate să se rostogolească de pe un deal. Dacă turtele cad cu fața în sus, atunci recolta va fi îmbelșugată, în caz contrar recolta va fii slabă.
Tot în cursul acestei zile femeile merg la cimitir pentru a-şi cinsti morții, fac slujbe religioase, după care ies la marginea câmpului împreună cu ceilalți membrii ai familiei şi servesc din bucatele preparate cu prilejul acestei sărbători.
Sarcina tineretului, cu ocazia acestei sărbători este să strângă orice lucru care poate arde şi să pregătească un foc lângă geamie, unde în seara sărbătorii toţi locuitorii satului se aduna în jurul focului.
Exista obiceiul ca fetele nemăritate,curioase de a-şi descifra ursita, în seara de dinainte de Kıdırlez umplu o căldărușă cu apă curată limpede şi „citită“ de hogi sau de musulmani bătrâni, înțelepți,fruntași ai comunității. Ele aruncă în căldărușă câte un obiect de podoabă din aur: cercei, inel, brățară, colier. Căldărușa acoperită se pune sub o rădăcină de trandafir, floare simbol al purității, frumuseții, puterii şi trăiniciei.
În dimineața sărbătorii fetele satului se adună în cerc, în jurul căldărușei. Se aduce o copilă (până în 12 ani), deci un boboc de fată, inocentă, pură, care se va deschide ca floarea de trandafir, căreia i se leagă ochii. O femeie în vârstă spune catrene populare anonime (mani), cu texte de mare frumusețe, optimiste sau triste. Copila scoate câte un obiect şi corelat cu conținutul catrenelor se interpretează viitorul fetei nemăritate.
Pentru bărbați seorganizează competiții speciale de lupte tradiționale tătărești numite Kureş, iar pentru fete se amenajează leagăne decoratecu flori.
Kıdırlez este o instituționalizare a unor obiceiuri şi practici legate de așteptările şi aspirațiile umane de sănătate, împliniri şi bucurii, de înfrumusețare a ursitei, de declanșare a energiilor pozitive, binefăcătoare. Manifestările au ca scop conservarea identității etnice şi transmiterea tradițiilor şi obiceiurilor legate de aceasta sărbătoare tinerilor.
Un articol de Ghiulşen Ismail Iusuf
