Întâlnirile „Cezar Ivănescu”, la ediția a III-a

Stimați prieteni, nu demult, la Iași, în incinta sediului Editurii Junimea din Parcul Copou, s-a desfășurat manifestarea culturală Întâlnirile „Cezar Ivănescu”.

Articol editat de Maria Constantin, 19 septembrie 2025, 21:04

Evenimentul a fost deschis prin Colocviul „Cezar Ivănescu” în programul căruia au fost prezentate teme legate de personalitatea, literatura și muzica poetului. Atât despre biografia, cât și despre opera scriitorului Cezar Ivănescu au vorbit Bogdan Crețu, Loredana Cuzimici, Livia Iacob, Emanuela Ilie, specialiști în Filologie.

Moderator al colocviului a fost doamna Simona Modreanu, specialist în Filologie, director al Editurii Junimea din Iași, cea pe care înaintea deschiderii manifestării am invitat-o la dialog. Doamna professor Simona Modreanu ne zugrăvește un tablou al evenimentului de zilele trecute, cu accent pe opera și viața poetului Cezar Ivănescu.

Un alt subiect despre care aflăm amănunte se referă la Maria Ivănescu, soția poetului. Maria Ivănescu a fost traducătoare din și în limba franceză. A realizat și semnat traduceri singură sau în colaborare cu Cezar Ivănescu. Maria Ivănescu a tradus peste 150 de cărți ale unor mari scriitori, precum: L. F. Céline, Mircea Eliade, René Guénon, Blaise Pascal, Marin Preda și alții.

Stimați prieteni, în programul aceleași manifestări (Întâlnirile „Cezar Ivănescu”), manifestare desfășurată, la Iași, nu demult, în incinta sediului Editurii Junimea din Parcul Copou, după cum ne-a precizat doamna profesor Simona Modreanu, doctor în Filologie, director al Editurii Junimea, s-a desfășurat și o masă rotundă pe tema – Cezar Ivănescu și orfismul.

Cei care au creionat, prin cuvânt, o imagine a subiectului au fost scriitorii Daniel Corbu, Cassian Maria Spiridon, Emilian Marcu, Valeriu Stancu, Valentin Talpalaru. Moderator a fost doamna Livia Iacob, specialist în Științe Filologice.

În contextul temei pe care am amintit-o, am invitat la dialog pe scriitorul Emilian Marcu. Interlocutorul nostru ne vorbește despre tragismul poeziei lui Cezar Ivănescu, spunându-ne că a scris „una dintre cele mai profunde poezii care s-a scris vreodată în literatura română”. Cezar Ivănescu, ne mai spune Emilian Marcu, „nu era comod cu cei incomozi”; „Cenaclul Numele Poetului” (coordonat în anii 80 ai secolului trecut de către Cezar Ivănescu) frecventat de tineri scriitori precum Gabriela Crețan, Mircea Șoncuteanu, Florentina Vișan, Delia Dună, Tiberiu Dăioni, Ioana Bălan, Valeriu Mircea Popa, Dan Oprina, Mihaela Muraru-Mandrea, Mircea Drăgănescu, Petruț Pârvescu, Marian Constandache și alții, un alt subiect despre care aflăm amănunte.

O altă voce pe care am înregistrat-o cu prilejul manifestării de zilele trecute de la Iași, Întâlnirile „Cezar Ivănescu”, sediul Editurii Junimea, Parcul Copou, este a scriitorului Valeriu Stancu, cel care ne povestește despre primele întâlniri pe care le-a avut cu poetul Cezar Ivănescu. Valeriu Stancu ne mărturisește, în exclusivitate, despre câteva întruniri pe care Cezar Ivănescu le-a avut cu Nichita Stănescu. Scriitorul Valeriu Stancu despre Cezar Ivănescu ne mai spune că „a fost cel mai important poet român de după Nicolae Labiș”. Atât despre toate acestea, cât și alte secvențe din viața și opera poetului Cezar Ivănescu aflăm mai multe amănunte din următoarea secvență audio pe care o difuzăm.

În contextul Întâlnirilor „Cezar Ivănescu”, manifestare desfășurată, la Iași, nu demult, în incinta sediul Editurii Junimea, am avut prilejul să stau de vorbă și cu scriitorul Lucian Vasiliu.

Din ultima secvență audio pe care o difuzăm, de la scriitorului Lucian Vasiliu aflăm alte amănunte atât despre viața, cât și despre opera lui Cezar Ivănescu.

Referitor la cele pe care le-am prezentat, încheiem prin poemul „Amintirea paradisului”, de Cezar Ivănescu.

Când eram mai tânar
și la trup curat,
Într-o noapte, floarea mea 
eu te-am visat.
Înfloreai fără păcat,
într-un pom adevărat,
Când eram mai tânar
și la trup curat.

Nu știam că ești femeie, eu bărbat,
Lânga tine cu sfială m-am culcat
Și dormind eu am visat; tu, visând,
ai lăcrimat,
Când eram mai tânar
și la trup curat.

E pierdută noaptea aceea
de acum!
Carnea noastră, de-i mai știi
al ei parfum.
Poamele ce-n poame stau
gustul cărnii tale-l au
Și cad mâine toate, putrede,
pe drum.

Fă-l să fie, Doamne Sfinte,
numai om
Pe acel care ne-a ispitit sub pom
Și când pomul flori va da,
fă să-i cadă carnea grea,
Cum cădea-va, după cântec,
mâna mea…

Un articol realizat de Dumitru Șerban