Musulmanii celebrează sărbătoarea de Kurban Bayram
În perioada 27 –30 mai 2026, timp de patru zile, musulmanii din întreaga lume vor fi în sărbătoare, vor celebra Kurban Bayram sau Sărbătoarea Sacrificiului prin sacrificarea animalelor, dar specific acestei perioade este şi pelerinajul sfânt la Mecca şi Medina. Evenimentul care durează patru zile se celebrează în luna „zilhigge”, ultima lună din calendarul islamic. Aceasta este şi luna în care are loc tradiţionalul pelerinaj la locurile sfinte, Mecca şi Medina, pelerinaj care reprezintă unul din cei cinci stâlpi ai credinţei Islamice şi pe care fiecare musulman are datoria de a-l face măcar o dată în viaţă.
Articol editat de Sterian Dan, 27 mai 2026, 07:58
Astfel, ziua de 27 mai va debuta la geamie, cu tradiţionala slujbă specifică acestei sărbători la care vor participa numai bărbaţii. Odată slujba terminată, se face şi urarea „Kurban Bayraminiz Qayirli Bolsin!“, pentru etnicii tătari, şi „Kurban Bayraminiz Mubarek Olsun!“, pentru comunitatea turcă. Este momentul care marchează şi începutul sărbătorii. Ziua continuă apoi cu mersul la cimitir, unde musulmanii îşi cinstesc morţii, şi cu sacrificarea unui animal, element specific, de asemenea, sărbătorii de Kurban Bayram.
Potrivit tradiţiei islamice, credincioşii au obligaţia ca în această perioadă să sacrifice un batal, o oaie sau o vită. Şi cu prilejul acestei sărbători, musulmanii trebuie să se împace, se fie uniţi şi să se gândească la cei săraci, la cei flămânzi, la cei care au nevoie de ajutor. Astfel că, din animalul sacrificat, tradiţia spune că două treimi trebuie împărţite, iar o treime se opreşte în casă, pentru a fi consumată de familie. În Dobrogea, se mai obişnuieşte ca în prima zi de Kurban Bayram, copiii să meargă cu colindul, în timp ce gospodinele prepară mâncărurile tradiţionale din animalul proaspăt sacrificat. Copiii umblă din casă în casă, urând „Un Bayram fericit!” şi sărutând mâna celor în vârstă, colindul fiindu-le răsplătit cu dulciuri, nelipsite fiind, şi de această dată, baclavalele.
DespreKurban Bayram
Sărbătoarea Kurban Bayram comemorează, în fiecare an religios islamic, gestul lui Ibrahim Profetul care a avut tăria sufletească de a-şi sacrifica propriul fiu, pe Ismail, pentru a-şi dovedi credinţa şi adoraţia în Allah, Cel Milostiv şi Iertător. Ajuns la bătrâneţe, de teamă că nu va mai avea cine să continue şirul profetic, Profetul Ibrahim (Avram), patriarhul tuturor celor trei religii monoteiste s-a rugat lui Allah să-i dăruiască un fiu, ceea ce s-a şi întâmplat. Dar, într-una din zile, Ibrahim a avut un vis,în care i s-a cerut a-şi arăta credinţa şi supunerea faţă de Allah. Dragostea şi ocrotirea paternă a fost pusă în balanţă cu tăria credinţei. Şi, dovada credinţei era acceptul de a-şi sacrifica pe unicul și adoratul său fiu Ismail, grea încercare.
Dar minune! În faţa sincerităţii şi tăriei credinţei lui Ibraim şi Ismail, Allah a trimis pentru jertfă prin îngerul Gebrail (Gavril)- cel prin care s-a transmis şi Sfântul Coran – un berbec. De atunci, a sacrifica un animal, de regulă un berbec, face parte dincredinţa islamică şi este o obligaţie tradiţională a musulmanului independent financiar. Această tradiţie a apărut în anul al doilea al erei islamului (623), marcată de exilul Profetului de la Mecca la Medina, numită Hegira– 622. Pelerinii oferă ofranda lor în Valea Mina, pe timpul efectuării Marelui Pelerinaj (Hajj), pelerinaj la Mecca, Medina, pe muntele Arafat şi în alte locuri sfinte de rezonanţă pentru cultul islamic. Ei refac în această lună sfântă drumul iniţiatic, religios al Profetului Mohammad.
Obiceiuri și tradiţii de Kurban Bayram
În prima zi de Bayram, bărbaţii merg la geamie pentru a participa la slujba specifică de bayram, apoi merg la cimitir unde comemorează rudele decedate şi fac rugăciuni colective în casele celor decedaţi peste an. Întorşi acasă, credincioşii au obligaţia ca în această perioadă să sacrifice un batal, o oaie sau o vită. Sacrificiul constă în tăierea unui animal în zilele de sărbătoare a ofrandei, cu intenţia de respectare a cultului, pentru apropierea de Allah, este o cerinţă pentru fiecare musulman care are o avere, e liber, are domiciliul stabil. Sacrificarea se face pentru însăşi persoana respectivă. O dată cu primele picături de sânge care se scurg din kurbanul făcut cu voia lui Allah şi cu o intenţie curată, se declară iertare păcatelor credinciosului care respectă acest ritual.
Timpul pentru sacrificare poate fi prima, a doua sau a treia zi a Sărbătorii KurbanBayram. Cel mai bine este, ca sacrificiul să se facă în prima zi de sărbătoare. Animalul care urmează a să fie sacrificat este aşezat culcat legat de picioare si orientat spre Kaaba, după care se rosteşte rugăciunea. Cel mai bine este ca animalul de sacrificat să fie tăiat personal. Dacă persoana în cauză nu este în stare să aducă la îndeplinire sacrificiul, trebuie să facă în aşa fel încât să împuternicească un musulman, care să aducă la îndeplinire ritualul. Carnea astfel obţinută de la animalul sacrificat se împarte în trei părţi, astfel: prima parte va fi consumată de familia sa, a doua parte este dăruită prietenilor şi cunoscuţilor, iar a treia parte se dă ca pomană persoanelor cu posibilităţi materiale reduse.
Apoi se fac vizite la părinţi şi rudele mai în vârstă, la prieteni. Se fac urări de sănătate şi de împliniri. Copii merg cu colindul din casă în casă şi primesc cadouri, dulciuri, bani, adoraţia şi iubirea părinţilor, bunicilor, rudelor.
Suntpatru zile de bucurie, de armonie, de veselie şi destindere, de frăţietate, de solidaritate, de întărire spirituală a familiei şi comunităţii. Tot cu prilejul acestei sărbători, musulmanii trebuie să se împace, se fie uniţi şi să se gândească la cei săraci, la cei flămânzi, la cei care au nevoie de ajutor.
Cu această ocazie, șeful Cultului Musulman din România, Muftiul Muurat Iusuf va transmite tuturor credincioșilor urări de sănătate, pace și binecuvântare, îndemnând la păstrarea spiritului de solidaritate și armonie în societate.
Ramazan Bayram binecuvântat!
Ramazan Bayramınız mübarek olsun!
Ramazan Bayramînîz qayîrlî bolsîn!
Eid al-Fitr Mubarak!
Un articol de Ghiulşen Ismail-Iusuf