Povestea lui Pavel Gavril și a viorii făurită de mâinile sale dibace, ultimul lutier al Moldovei

Astăzi difuzăm o ediţie specială, întrucât ne abatem de la formatul emisiunii, aşa cum v-am obişnuit, invitând la microfonul Radio Iași un om valoros, dar prea puţin promovat.

Articol editat de Maria Constantin, 16 iunie 2025, 13:11

Precizăm că este intelectual, originar din satul Valea Mare, comuna Ivăneşti, județul Vaslui, iar astăzi îşi poartă paşii în cartierul Frumoasa din Iaşi, îmbogăţind viaţa culturală ieşeană prin faptul că este unicul lutier cu realizări aparte, fiind iniţiatorului viorii GePePlac.

Despre viaţa şi familia domnului Pavel Gavril, fiindcă despre el este vorba, am prezentat, după cum mulți dintre dumneavoastră știți, într-o ediţie trecută a emisiunii noastre.

Fiind lutier de meserie, alături de o familie frumoasă, transmițând membrilor şi generaţiilor viitoare din tainele muzicii, domnul Pavel Gavril, a creat şi o vioară, vioră unicat, căreia i-a dat şi o marcă – GePePLAC (aceste iniţiale reprezentând numele domniei sale, dar şi numele fiecărui copil pe care-l are: Gavril Pavel, Paul, Luiza, Anca, respectiv Corina).

Din prima secvență audio pe care o difuzăm, de la intelorcutorul nostru, aflăm cum s-a apropiat domnia sa de tainele acestui instrument atât de frumos – vioara.

Una din fiicele domniei sale, azi concert-maestru la Opera din Iaşi, ieri elevă la Liceul de Artă, unde se pregătea de un concurs la Suceava, a fost ca un făcut, astfel încât înainte de competiţie vioara s-a dereglat, dând bătăi de cap tatălui care a fost nevoit pe ultima sută de metri să găsească soluţii. Alearga tata, în sus şi-n jos, să repare vioara fetei, atât la Iaşi, dar mai ales la Cluj, acolo unde, vioara a intrat, timp de trei zile, în reparaţie, pentru că, nu-i aşa? Fata tatălui trebuia să meargă la conscurs.

Chiar din primele clipe când a intrat în atelierul lutierului Pavel Costache din Cluj, domnul Pavel Gavril nu a avut stare şi s-a apucat de treabă, implicându-se, trup şi suflet, în a învăţa din tainele acestui frumos instrument.

După şase luni, Pavel Costache, lutier în Cluj după cum spuneam, îl cheamă pe viitorul lutier din Iaşi, să înveţe cu adevărat din secretele viorii; imediat şi-a dorit să făurească o vioară a lui, o vioară care să aibă un sunet mai mare şi, înce-încet, a trecut la un nou principiu de construcţie a viorii; în acest context putem afirma că a revoluţionat lumea instrumentelor cu coardă.

Continuăm în ediția de astăzi a emisiunii Viața Romilor, să ascultăm povestea noii viori făurită de către meşterul lutier Gavril Pavel din Iaşi. Şi-a dorit, după cum spuneam şi-n incipitul emisiunii noastre, ca vioara creată de către mâinile sale dibace să emită un sunet mai mare, pentru că viorile de ieri erau create pentru saloane mici, iar, astăzi, după cum ştim, la vioară se cântă în saloane, în săli mult mai mari, întrucât principiul de construcţie trebuie să fie diferit, pentru că cel care mânuieşte vioară se adresează mai multor urechi.

Domnul Pavel Gavril îşi doreşte să înregistreze marca de care amintem la începutul emisiunii – GePePLAC, însă din cauza lipsei banilor, marca amintită încă nu poate fi înregistrată, dar, asta nu înseamnă că vioara nu este de cea mai înaltă calitate.

Apoi, invitatul nostru ne spune, concret şi la obiect, povestea viorii pe care a făurit-o, aducându-ne detalii despre lemnul din care este făcută, despre elementele din care este construită, despre faptul că f-urile – deschizăturile de pe faţa viorii – sunt diferite la vioara domniei sale, oferindu-i instrumentului unicitate precizându-ne că vioara domniei sale, dacă va fi înregistrată la OSIM, va revoluţiona lumea instrumentelor cu coardă.

Aproape de final, interlocutorul nostru ne face, cu pricepere şi răbdare, o comparaţie între sitemul clasic de construcţie al viorii şi sistemul, principiul de construcţie al viorii domniei sale.

În ultima secvenţă audio pe care o difuzăm, meşterul lutier ne spune ce trebuie făcut ca lucrul făurit de domnia sa să fie cunoscut lumii, iar de-a lungul anilor, mulţi specialişti l-au vizitat, au apreciat, dar cu nimic nu l-au ajutat.

Referitor la cele precizate, cinchidem: „Muzica este limbajul universal al omenirii”, Henry Wadsworth Longfellow.

Un articol realizat de Dumitru Șerban