Deportarea romilor în Transnistria
Invitatul emisiunii Viața Romilor, Adrian Nicolae Furtună – istoric, sociolog și expert la Centrul Național de Cultură a Romilor – ne-a vorbit despre deportarea etnicilor romi - Radio Iași.
Articol editat de Sterian Dan, 2 martie 2026, 09:19
Deportarea unor comunități de romi din România în Transnistria aparține prob-lematicii mai largi a persecuțiilor etnice și rasiale din România în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale.
Astfel, am aflat amănunte interesante despre acest subiect, prin răspunsuri con-crete la întrebările: Când a început deportarea?, Pe cine viza deportarea?, Câți etnici romi au fost deportați?, Care erau condițiile de viață în Transnis-tria?, Câți etnici romi s-au stins în timpul deportării?.
La finalul interviului, invitatul nostru a oferit detalii despre întoarcerea romilor din Transnistria, dar și răspunsuri la o altă serie de întrebări esențiale, cum ar fi: Erau etnicii romi doriți acasă?, Cine s-a întors acasă?.
Genocidul romilor în Transnistria nu s-a produs prin execuții, ca în cazul evreilor. Ei au fost lăsați să moară din cauza condițiilor de viață inumane la care au fost supuși: înfometare, frig, privarea de asistență medicală și de sanitație minimală.
Lipsa asistenței medicale a fost cauza numeroaselor decese înregistrate. Dizen-teria făcea ravagii vara, în timp ce iarna apărea tifosul exantematic, ambele boli
fiind provocatoare de epidemii, datorate condițiilor dezastruoase de sanitație, situație pe care propaganda oficială o atribuia „obiceiurilor insalubre de viață ale romilor”, după cum au spus, mai târziu, sursele istoriografice.
Un articol realizat de Dumitru Șerban
