Comemorarea a 81 de ani de la deportarea etnicilor germani în fosta URSS – memoria unei tragedii care nu trebuie uitată  O tragedie istorică ce continuă să ceară memorie, adevăr și dreptate

La 81 de ani de la deportarea etnicilor germani în fosta Uniune Sovietică, comunitatea din Banatul Montan a adus un omagiu victimelor uneia dintre cele mai dramatice pagini din istoria recentă a României. Evenimentul comemorativ a readus în atenție suferința miilor de oameni deportați în 1945 exclusiv pe criterii etnice, reafirmând importanța memoriei istorice, a solidarității și a asumării trecutului.
Slujbă de pomenire la Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” din Reșița
Într-o atmosferă de profundă reculegere, la*Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” din Reșița a fost oficiată slujba de pomenire pentru victimele deportării. Rugăciunea comună a fost săvârșită de părintele Pălie Veniamin, Arhidiacon al Banatului Montan, împreună cu părintele Walter Sinn, pastor al Bisericii Evanghelice Augustane din Banat.
Momentul liturgic a unit credincioșii în memoria miilor de etnici germani smulși din familiile lor și trimiși în lagărele de muncă din URSS, simboluri ale suferinței, foametei și dezumanizării.
Omagiu la Monumentul Deportaților din Reșița
Comemorarea a continuat în Parcul Episcop Martir Dr. Valeriu Traian Frențiu, la Monumentul Deportaților, unde au fost rostite gânduri și rugăciuni pentru cei care nu s-au mai întors niciodată acasă, dar și pentru supraviețuitori și urmașii acestora, marcați pe viață de trauma deportării în Uniunea Sovietică. Liniștea locului a amplificat emoția și respectul față de destinele frânte.
Organizare și participare oficială
Evenimentul a fost organizat de Forumul Democratic al Germanilor din Banatul Montan, prin implicarea omului de cultură Erwin Josef Țigla, președinte și a prof. univ. dr. Cristian Chioncel, vicepreședinte, confirmând preocuparea constantă pentru păstrarea identității și memoriei comunității germane din Banat.
Au fost prezenți reprezentanți ai autorităților locale și județene, ai Ministerului Afacerilor Interne, precum și E.S. Anja Zougouari, consulul Republicii Federale Germania la Timișoara. Depunerea coroanelor de flori a simbolizat respectul comunității și al partenerilor internaționali față de această pagină dureroasă a istoriei.
Mărturii cutremurătoare: supraviețuitoarea și urmașii deportaților
Un moment de emoție profundă a fost oferit de Elfriede Chwoika din Reşiţa, una dintre ultimele supraviețuitoare ale deportării. Prezența sa tăcută a vorbit despre suferință, reziliență și puterea de a merge mai departe.
Alături de aceasta, a fost prezentă și Margareta Baunach din Rusca Montană, urmașă a deportaților, care a oferit mărturii dramatice despre condițiile inumane din lagărele sovietice: foamete extremă, muncă forțată în mine și cariere de piatră, transporturi în vagoane de marfă, frig, boli și moarte pe drumurile întoarcerii. Relatările sale au ilustrat realitatea crudă a deportării și drama familiilor destrămate pentru totdeauna.
Context istoric: deportarea etnicilor germani în 1945
În ianuarie 1945, aproximativ 70.000 de etnici germani apți de muncă din România, dintre care peste 10.000 din Banatul Montan, au fost deportați în fosta URSS. Aceștia au fost trimiși în regiuni precum Ural, Donbas și Siberia, unde au fost obligați să muncească în condiții inumane la „reconstrucția” Uniunii Sovietice după Al Doilea Război Mondial.
Astăzi, în Banatul Montan mai trăiesc doar șapte foști deportați, alături de urmașii lor, în localități precum Reșița, Bocșa și Văliug.
De ce este esențial să nu uităm
Astfel de comemorări sunt un act de responsabilitate morală. Memoria este o formă de dreptate, iar rugăciunea rămâne puntea dintre durerea trecutului și speranța împăcării. Numai prin cunoaștere și asumare istorică poate fi prevenită repetarea unor asemenea tragedii.
Președintele Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin, Erwin Josef Țigla, a subliniat: „În ianuarie 1945, peste 70.000 de etnici germani din România, dintre care aproximativ 10.000 din Banatul Montan, au fost deportați exclusiv din motive etnice. Ultimii s-au întors abia la sfârșitul lui decembrie 1949. Comemorăm pentru a 81-a oară acest debut tragic al deportării și ne bucurăm de prezența reprezentanților autorităților și a noului consul al Republicii Federale Germania, ca semn de respect și solidaritate.”

Articol editat de Sterian Dan, 23 ianuarie 2026, 10:00

Un articol de Gerhard Chwoika