Comunitățile bulgare din România au sărbătorit cu mândrie și emoție o zi cu o însemnătate aparte: Ziua limbii Bulgare, Ziua Culturii Bulgare și a Scrierii Slave, dar și 10 ani de la recunoașterea oficială a Zilei Limbii Bulgare în România, conform Legii 100/2015. Evenimentul a avut loc, în premieră, la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, unde au fost aduse în prim-plan tradițiile, limba, istoria și valorile culturale ale minorității bulgare.
Omagiu pentru Sfinții Kiril și Metodiu
Sărbătoarea a fost deschisă printr-un moment de recunoaștere și omagiu adus creatorilor alfabetului chirilic, Sfinții Kiril și Metodiu – figuri esențiale ale culturii slave. La eveniment au participat oficialități, diplomați, reprezentanți ai comunităților bulgare și numeroși vizitatori români și străini.
Printre invitați s-au numărat conf. univ. dr. Paula Popoiu, Director General al Muzeului Național al Satului, E.S. Radko Vlaikov, Ambasadorul Bulgariei în România, și Dincer Geafer, subsecretar de stat la Departamentul pentru Relații Interetnice.
Dansuri, costume de colecție și ateliere interactive
Programul a inclus dansuri tradiționale oferite de ansamblurile „Horo” din Băleni și „Cucii din Brănești”, precum și un moment muzical cu grupul vocal „Starite Glasove” din Izvoarele, care a interpretat cântece în bulgara arhaică.
Un punct de atracție a fost expoziția fotografică „Bulgaria – Află ce poate nu știai”, semnată de diplomatul și designerul Cătălin Popa, dar și prezentarea unor costume de colecție specifice bulgarilor catolici din Cioplea, susținută de cercetătoarea Gabriela Mitu-Bulăreanu.
Publicul a putut participa la ateliere de limbă bulgară, meșteșuguri tradiționale și pictură, dedicate atât începătorilor, cât și celor pasionați de cultura bulgară.
Sărbătoarea s-a încheiat cu dansuri colective conduse de coregraful bulgar Tsetsko Kolev, într-o atmosferă de sărbătoare autentică.
24 mai a fost, astfel, o zi triplă ca semnificație și intensitate pentru etnicii bulgari din România, care au vorbit, cântat și dansat „la puterea a treia”, într-o demonstrație de vitalitate culturală și apartenență identitară.