Anul acesta s-au împlinit 94 de ani de la moartea poetului Mehmet Niyazi, simbolul identității tătare din România

Printre intelectualii tătari din Dobrogea care în prezent formează panteonul de personalități naționale marcante ale minorității, implicați activ în mișcarea națională tătară, atât pe teritoriul Crimeei, cât şi în Turcia, se numără şi poetul Mehmet Niyazi (1878–1931).

Articol editat de Maria Constantin, 8 decembrie 2025, 12:12

An de an, pe 29 noiembrie, tătarii din România comemorează moartea poetului care a contribuit poate cel mai mult la definirea identității lor, Mehmet Niyazi. Mehmet Niyazi a fost poet, jurnalist, profesor de limbă și literatură turcă în cadrul Seminarului Musulman de la Medgidia, el a contribuit decisiv din poziția sa formatoare, prin ideile naționale transmise, la crearea unei noi generații de lideri tătari dobrogeni.

Printre aceștia se numără avocatul Müstecep Ülküsal (1899–1996), fondatorul revistei tătare crimeene de orientare națională, Emel (Năzuința) 1930, alături de fratele său, eroul național tătar Necip Hagi Fazιl.

Poetul, pedagogul şi ziaristul Mehmet Niyazi s-a născut în anul 1878, în cătunul Aşılar (Vânatori) comuna Pecineaga, din Dobrogea, în familia lui Ismail şi Azize ca cel de-al doilea fiu. Părinţii, deşi ţărani săraci, erau ştiutori de carte, tatăl lui se bucura de un respect deosebit pentru acest fapt. Mama lui i-a deschis porţile fanteziei cu basmele şi epopeile pe care i le spunea deseori cu un talent deosebit.

Micul Niyazi era dotat cu o inteligenta ascuţită şi o memorie bună, dovedind o înclinaţie spre fantezie, spre creaţie. Cunoaşterea obârşiei sale i-a inoculat tatăl său cu povestirile despre Crimeea, despre ţărmurile Mării Azov şi pe care, deşi micul Niyazi nu le văzuse niciodată, şi le imagina instinctiv. Tot cu ajutorul tatălui său a deprins scrierea cu caractere arabe.

În satul său natal absolvă clasele primare în limba tătară. În 1889 Ismail îşi vinde bruma de avere şi, cu întreaga familie, emigrează în Turcia, stabilindu-se la Istanbul. Niyazi este înscris la Şcoala Normală (Dariil-muellimin mekteb). Aici, vine în contact cu vasta cultură orientală şi-l citeşte cu pasiune pe Namik Kemal şi Abdullak Hamit. Îşi însuşeşte limbile arabă şi persană. Deschis spre civilizaţia europeană învaţă la limba franceză, pentru a putea avea acces la operele scriitorilor francezi în original.

Însă, în tot acest timp, poetul a păstrat în inimă, dorul ancestral pentru oamenii şi locurile obârşiei sale: Crimeea. De aceea, după ce a obţinut diploma de învăţător, în anul 1898 porneşte spre Crimeea, unde se implică cu toată pasiunea în educarea tineretului. Guvernul Ţarist vede în el un oponent de seamă, şi-l obligă să se reîntoarcă în Turcia. Gândul de a-şi continua activitatea acolo unde credea el ca este cel mai folositor nu-l părăseşte, dovadă că, în anul 1899 se reîntoarce în Crimeea, dar nici de această dată nu e lăsat să stea mai mult de un an.

În anul 1904 tatăl său trece în nefiinţă, în acelaşi an Niyazi se întoarce în România, în Dobrogea natală cu gândul de a contribui la culturalizarea şi educarea poporului său. Domeniul în care s-a remarcat și a activat, având cele mai notabile rezultate rămâne literatura.

Debutul editorial are loc în primăvara anului 1912, prin apariţia volumului „Ithafat” (Dedicaţii), cartea conţine versuri şi conferinţe și a fost tipărită la editura „Kader” din Istanbul, Turcia. Volumul „Sagiş” (Dor) a apărut în1931, la editura „Emel”, şi cuprinde versuri (15 poeme) scrise într-o tătară elevată, dar absolut pe înțelesul oricărui cititor, s-a folosit de alfabetul arab. A mai publicat versuri în revista „Mekteb ve aile” (Școalaşi familia).

Convins de importanţa presei în viaţa unei naţiuni, Niyazi a depus o activitate vastă şi variată în domeniu. Astfel, în 1909 publică ziarul „Dobruca” (Dobrogea), unde ocupă funcţia de redactor şef, ziarul se tipăreala Istanbul. „Teşvik” un alt ziar tot sub îndrumarea lui apare la început de secol. În perioada 1 februarie 1914 – 15 august 1915, apare sub direcţia lui Cevdet Kemal şi ca redactor şef avându-l pe Niyazi Mehmet ziarul „Isik” (Raza), sub egida editurii cu același nume.

În perioada 1 aprilie 1915 – 1 februarie 1916, editează revista „Mektep ve aile” (Şcoalaşi familia). În revistă publică editoriale şi articole din domeniul pedagogiei, articole cu tematică socială şi versuri. În anul 2007, la inițiativa deputatului UDTTMR de atunci, Aledin Amet, Parlamentul României a adoptat legea privind instituirea Premiului „Mehmet Niyazi” pentru cultivarea și promovarea valorilor literaturii, artei și culturii tătare din România.

A fost un om, un mare poet, un brav luptător, care și-a dedicat viața, întreaga activitate să lumineze spiritul neamului său. Încetează din viață în ziua de 29 noiembrie 1931 la Medgidia, cutremurând de durere prietenii, elevii pe care i-a îndrumat şi pe cei care l-au admirat.

Un articol realizat de Ghiulşen Ismail-Iusuf