Reflecție despre romanele scriitoarei Selma Rashid Calil: „Cititul este un lucru necesar de care nimeni nu ar trebui să se priveze”

Într-o minunată zi de vară, prin amabilitatea și prietenia scriitoarei Selma Rashid Calil, am realizat un interviu la Radio Constanța, unde am discutat despre arta de a scrie, despre valoarea cititului și despre tradiții și obiceiuri tătărești reflectate în romanele autoarei.

Articol editat de Maria Constantin, 17 septembrie 2025, 08:56

Selma Rashid Calil s-a născut în Constanța, este absolventă a Institutului Politehnic București, a lucrat ca inginer, scrisul fiind totuși domeniul în care se regăsește și se exprimă cel mai bine, după cum singură mărturisește, că în scris își găsește echilibrul, liniștea, simte că este menirea ei, scrisul aducându-i satisfacție pe plan ocupațional.

A început să scrie încă de la șapte ani (povești, jurnale), în prezent scrie ficțiune și are două romane publicate, a colaborat cu mai multe cenacluri literare și în prezent activează în cadrul Cenaclului Literar de la Cluj, unde este membră din anul 2019. Scriitoarea constănțeancă de etnie tătară, Selma Rashid Calil pe lângă experiența jurnalistică și de proză scurtă din revista Kara Deniz (Marea Neagră), revine după douăzeci de ani în agora literară cu romanul „Când merii înfloresc din nou” (Editura Colorama, Cluj-Napoca, 2020).

Prima sa carte, „Anife – O tinerețe la răscruce”, publicată la Editura Europolis din Constanța în anul 2000, a apărut sub egida UDTTMR și a fost primul roman scris în limba română de către un etnic tătar, o carte cu și despre comunitatea tătară și turcă din Dobrogea. Folosirea frecventă a câtorva cuvinte sau expresii în limba maternă a autoarei având rolul de a da mai multă culoare şi expresivitate narațiunii, de a contribui la reconstituirea/redarea unor mentalități specifice etnicilor turco-tătari de la noi sau la crearea unei atmosfere veridice.

Romanul „Anife” este un roman de dragoste ancorat în realitatea culturală și socială a acelor vremuri. Acțiunea se petrece în perioada de dinainte de Revoluția din anul 1989, romanul reflectă calitățile și trăirile personajului Anife, o tânără de etnie tătară, care a primit o educație austeră ghidată pe tradițiile și obiceiurile tătare, o educație axată pe căsătoria cu un etic similar. După terminarea facultății este repartizată la o uzină undeva în țară. Trăia într-un mediu unde sărăcia și răutatea oamenilor era la cote maxime, romanul de dragoste se încheie cu un final fericit.

„Când merii înfloresc din nou”, titlul celui de-al doilea roman, sugerează un timp al unei nesperate reveniri la ceea ce popular numim „a fi în floarea vârstei”. Pomii fructiferi înfloresc a doua oară într-un an după un ciclu de vegetație încheiat, toamna târziu, datorită căldurii neobișnuite pentru acest anotimp. Simbolul copacului – al vieţii, al regenerării inepuizabile, al reînvierii, dar şi centru al lumii, legătura dintre pământ şi cer – întăreşte această idee de revenire la bucuria vieţii, de întoarcere la o stare fizică şi emoţională de maximă elevare.

Prozatoarea are știința limitei până la care poate duce dramatismul pentru a nu-l trece în zona tragicului sau pentru a-l feri de un patetism plictisitor. Astfel că tocmai personajul principal, Ferda, uşor patetică prin lipsa de reacţie şi prin naivitatea demonstrate uneori, este aceea care estompează sau opreşte brusc desfăşurarea scenelor pline de dramatism cu ironii/autoironii ce împrospătează suflul naraţiunii

Dinamismul epic construit cinematografic, tensiunea crescândă a naraţiunii, emoţia din fiecare pagină şi preocuparea constantă a prozatoarei – prin mulţimea fragmentelor dintre ghilimele ce marchează gândurile pe care protagonista le exprimă la persoana întâi singular – de a-şi face din cititor un confident, un aproape, curgerea fluentă şi coerentă a relatării, fac lectura acestui roman destul de atractivă.

„Avem obiceiuri și tradiții minunate, nunțile noastre sunt frumoase aceste tradiții și obiceiuri m-au făcut să scriu în limba română ca să fim cunoscuți de toată lumea”. 

Este evidentă dimensiunea feministă a cărţii. Selma Rashid Calil transmite femeilor un mesaj de forţă, de biruinţă în lupta cu vicisitudinile, cu nedreptăţile ori crizele de orice fel. Romanul Selmei Rashid Calil deschide către o lume orientală, în care tradiția și modernitatea se regăsesc uneori pe poziții antagonice și în care sensibilitatea feminină se încarcă de particularitățile unui alt spațiu de cultură și civilizație.

Un al treilea roman cu titlul „Labirint interior”, un roman nou, complex, un roman de maturitate și sensibilitate a femeii musulmane va fi publicat până la sfârșitul anului. Referitor la acest nou roman autoarea a făcut următoarele precizări:

„Am încercat să sondez în profunzime sufletul feminin tătar, sensibilitatea deosebită a femeilor musulmane modul lor în care se raportează la viață, la tradiții, cum își raportează propriile trăiri canoanelor în care au fost învățate, este un roman de introspecție psihologică.”

Mesajul scriitoarei către toți cititorii a fost:

„Actul cititului este singurul care te îmbogățește spiritual, este ca și cum ai călători în multe locuri, unde ți-ai lăsa fantezia fără lesă, cititul este un lucru necesar de care nimeni nu ar trebui să se priveze”.

Un articol realizat de Ghiulsen Ismail-Iusuf, Radio Constanța