A murit Ayșe Seytmurat, veterana mișcării naționale tătare din Crimeea
Legendara activistă tătară crimeeană și apărătoare a drepturilor omului, Ayșe Seytmurat, a trecut în neființă la data de 01 iunie 2025.

Articol editat de Maria Constantin, 26 iunie 2025, 11:10
Vestea morții lui Seytmurat a fost anunțată de președintele Adunării Naționale Tătare din Crimeea (KTMM), Refat Chubarov la Agenția de Știri din Crimeea (QHA), „Faimoasa apărătoare a drepturilor omului Seytmurat, care și-a dedicat viața poporului său, și-a petrecut cei 88 de ani ai vieții în greutăți și lupte constante.”
Chubarov a spus în declarația sa: „Legendara dizidentă,prizonieră politică a URSS, jurnalistă, istorică, veterană a mișcării naționaletătare crimeene, Ayșe Seytmurat, a decedat la vârsta de 88 de ani. Fie canațiunea noastră să fie binecuvântată!”.
Ayșe Seitmurat, a cărei viață a fost plină de greutăți și lupte constante, a fost un exemplu excelent al luptei tătarilor din Crimeea pentru restabilirea drepturilor lor naționale și a dreptului de a trăi și de a se dezvolta în patria lor. Ayșe Seytmurat s-a născut pe 11 februarie 1937, în satul Acı Eli din Crimeea.
În anul 1944, la vârsta de 7 ani, Seytmurat, împreună cu mama și cei 5 frați ai săi, a fost deportată din Crimeea, ca toți tătarii crimeeni, pe 18 mai 1944, de către dictatorul Stalin. Tatăl său a dispărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Familia a fost adusă în regiunea Samarkand din Uzbekistan și plasată într-un grajd unde se țineau măgarii.
Mama ei a fost nevoită să-și vândă propriile bunuri pentru a le oferi hrană copiilor. Frații săi, dintre care cel mai mare avea 17 ani, au început să lucreze în mină. După terminarea școlii, Ayșe Seytmurat și-a continuat studiile la Facultatea de Istorie a Universității din Samarkand. După ce și-a terminat studiile universitare de licență în 1957, a dorit să-și continue studiile pentru o diplomă de master, dar nu i s-a permis să facă acest lucru.
În 1967, după mai multe încercări, Ayșe S., a reușit să se înscrie la programul de masterat al Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Republicii Uzbekistan, dar nu și-a putut finaliza studiile acolo. În aceeași perioadă, s-a alăturat mișcării naționale tătare din Crimeea. A fost reținută de regimul sovietic de două ori în anii 1967 și 1971 sub acuzația de „producere și distribuire demateriale care discreditau guvernul sovietic”.
Seytmurat, care a fost condamnată la 3 ani de închisoare în 1971. După eliberare, Seytmurat și-a continuat activitățile în mișcarea națională tătară crimeeană și a început să adune informații despre urmărirea penală împotriva familiilor tătare crimeene care au încercat să se înregistreze în Crimeea. Informațiile pe care le-a obținut au fost publicate în buletinul informativ privind drepturile omului „Cronica evenimentelor curente”, care consemna incidente de încălcare a drepturilor omului de către regimul sovietic de la acea vreme.
Condamnând ocupația rusă a Crimeii, a folosit următoarele expresii în martie 2014, adresându-i-se muftiului Emirali Ablayev, care a cooperat cu administrația Kremlinului: „Viitorul stat al tătarilor din Crimeea trebuie construit împreună cupoporul ucrainean, vom obține succes doar împreună cu Ucraina”.
După ce s-a confruntat cu amenințarea detenției pentru a treia oară, Seitmurat a reușit să fugă în Statele Unite. Acolo a început să lucreze ca prezentator la „Freedom Radio”. Aici prezintă programe în limba rusă, uzbecă și turcă azeră. În timp ce locuia în străinătate, Seytmurat a participat la numeroase conferințe internaționale și a vorbit în Senatul SUA. După ce a trăit în Statele Unite timp de 11 ani, în 1990, participant la mișcarea națională tătară crimeeană s-a întors în Uzbekistan și ulterior s-a întors în patria sa, Crimeea.
După întoarcerea acasă, Ayșe Seytmurat a fondat Fundația „Casa Milostivirii” pentru a oferi ajutor umanitar tătarilor din Crimeea. Prin eforturile comune ale Republicii Turcia și a SUA a dotat cu aparatură medicală spitalele din Crimeea. În perioada 2007-2009 a venit în România la invitația UDTTMR, unde a avut multe întruniri cu etnicii tătari dinlocalitățile Constanța, București și Medgidia.
Un articol realizat de Ghiulșen Ismail-Iusuf, Radio Constanța