Acum sunt prieteni, nu doar consăteni – Balul Strugurelui la Chidea
Pentru cei care locuiesc în marile orașe, liniștea și calmul sunt un dar, un privilegiu. Pentru locuitorii din Chidea acestea sunt cele mai firești lucruri din lume. Din când în când însă, și în acest mic sat izolat din județul Cluj evenimentele prind viață. Așa s-a întâmplat și în weekendul trecut, cu ocazia balului de toamnă și zilei satului Chidea.

Articol editat de Maria Constantin, 16 octombrie 2025, 10:20
Afirmația din titlu aparține unuia dintre oamenii de bază ai satului, Hencz Zoltán, un adevărat meșter polivalent. Zoli, și anul acesta, a acceptat să îi învețe pe tineri dansul gazdelor de bal. Este un proces care durează două luni, timp în care tinerii din sat se întâlnesc în fiecare weekend, petrec, dansează și se pregătesc pentru balul strugurelui.
Pentru un observator din afară, nu pare decât un simplu dans, o succesiune de pași pe care oricine i-ar putea învăța. Dar cei care cunosc comunitatea din Chideași trecutul ei, știu foarte bine că este vorba despre mult mai mult: acești tineri reprezintă coloana vertebrală a viitorului satului. Privindu-le entuziasmul, sclipirea din ochi, micile complicități, atingerile delicate, râsetele zgomotoase și glumele amicale, este clar că acest sat de puțin peste o sută de suflete nu luptă pentru supraviețuire, ci își poate planifica cu încredere viitorul. Acești tineri sunt acum prieteni, nu doar consăteni. Iar prietenia este o legătură care rezistă tuturor încercărilor.
În prima zi a evenimentului, preotul dr. Máté István, protopop, a slujit în cadrul serviciului religios ecumenic ținut în biserica reformată. După cum a spus, în Chidea există un instinct profund, aproape visceral, al dorinței de a trăi și al apartenenței, ceva ce e o adevărată bucurie să descoperi și care îl purifică pe om.
Chidea este opusul orașului, locul unde oamenii își regăsesc adevărata identitate
Locuitorii din Chidea sunt mândri de unul dintre cei mai celebri fii ai satului, Kovács András, regizor laureat al premiului Kossuth, născut în urmă cu exact 100 de ani. Jakab-Benke Nándor, cineast cu rădăcini în Chidea, i-a evocat memoria. Un moment de culoare al prezentării a fost acela când localnicii mai în vârstă au confirmat că zona de câmp numită „vánatova” poartă într-adevăr numele străbunicii franceze a lui Kovács András.
După prânz, activitățile au fost dedicate copiilor: cu ajutorul educatoarei Szabados Csilla, micii artiști au pictat pietre, murdărindu-se din cap până-npicioare, tocmai de aceea întâlnirea a fost un succes. Kovács Réka a citit celor mici din romanul ei de basm Domnișoara Picior-Galben și compania ei elegantă, o poveste ale cărei personaje poartă trăsături specifice locuitorilor din Chidea: apropierea de natură, ritmul lent și bucuria clipei trăite.
După-amiaza, în timpul procesiunii care invita la bal, tinerii îmbrăcați în costume populare, însoțiți de muzicanți, au condus alaiul, invitând pe toată lumea la bal. Csoma Botond, președintele organizației județene UDMR Cluj, discutând cu localnicii, a spus că, privit de la Cluj, Chidea pare o „grădină fermecată”, iar datorită caselor sale din piatră este un adevărat unicat.
Momentul culminant al nopții a fost, bineînțeles, dansul gazdelor de bal. A fost emoționant să vezi în privirea bătrânilor mândria că, dar, și ei dansau odinioară la fel, și iată, lanțul nu s-a rupt, tradiția continuă să trăiască.
În zorii zilei, când și ultimii petrecăreți se îndreptau spre case, se vedeau doar oameni fericiți. Barna și Lilla, principalii organizatori ai balului, s-au îmbrățișat ușurați. András și Melinda, care pe parcursul evenimentului s-au ocupat de oaspeți și de „diplomația” locală, în sfârșit au putut răsufla. Fercsi, învăluit în miros de fum, stingea jarul. Kati, de după tejghea, aranja marfa, ceea ce mai rămăsese.
Árpi și Csaba au eliberat intrarea, constatând cu satisfacție că, din fericire, nici anul acesta nu au fost incidente. Din privirile muzicanților obosiți se putea citi un singur gând: da, cei din Chidea știu să petreacă. Părintele Nagy Tibor Sándor, sufletul Zilei Satului, se retrăsese deja, probabil mulțumit de tot ce văzuse.
În timp ce ascultam cântecele care se stingeau în depărtare, mi-am spus: aici nu doar la anul, ci și peste zeci de ani va fi bal, va fi viață. Pentru că acum sunt prieteni, nu doar consăteni.
Un articol realizat de Kovács Péter